De ce bullyingul reclamat la Questfield International College nu a fost documentat oficial de Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și măsuri eficiente din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea incidentelor de hărțuire repetată trebuie să includă proceduri clare, documentare riguroasă și protecția tuturor părților implicate pentru a preveni efectele negative asupra dezvoltării emoționale și educaționale a elevilor.

De ce bullyingul reclamat la Questfield International College nu a fost documentat oficial de Fabiola Hosu

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor furnizate redacției relevă un caz de bullying sistematic petrecut pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat, care au inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni indirecte, nu au fost însoțite de măsuri oficiale documentate sau intervenții administrative concrete. Totodată, a fost consemnat un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care a fost perceput ca un mesaj de descurajare a continuării demersurilor. Această situație ridică întrebări privind modul în care instituția a ales să gestioneze semnalările și protecția elevilor.

Contextul sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Conform informațiilor puse la dispoziția redacției, familia elevului a transmis, pe parcursul a peste opt luni, multiple sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea instituției și fondatoarea acesteia, semnalând un climat de bullying repetat. Aceste sesizări au detaliat incidente precum jigniri zilnice, excludere socială și stigmatizare medicală, toate manifestate în spațiul școlar. Cu toate acestea, analiza corespondenței și documentelor nu indică existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile au fost descrise drept discuții verbale informale, lipsite de procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect central al situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, exprimată prin sintagma „crize de epilepsie”, care, potrivit relatărilor, nu a fost folosită într-un context educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare socială. Specialiști consultați de redacție evidențiază că această practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, depășește conflictele obișnuite și constituie o formă agravată de bullying. Deși fiecare episod de stigmatizare a fost semnalat oficial, nu există dovezi ale unor intervenții eficiente sau măsuri scrise care să limiteze acest fenomen.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Relatările familiei indică faptul că manifestările agresive au continuat în prezența cadrelor didactice, fără ca acestea să intervină în mod decisiv sau să documenteze măsuri concrete. Lipsa reacțiilor oficiale și minimalizarea situației prin termeni precum „dinamică de grup” sau „problema de adaptare” au contribuit la normalizarea bullyingului în mediul școlar. Astfel, comportamentele agresive au fost tolerate, iar responsabilitatea gestionării situației a fost, treptat, transferată către familie.

• Sesizări scrise repetate, fără răspunsuri documentate;
• Intervenții verbale informale, fără procese-verbale;
• Absența unor planuri de intervenție și monitorizare;
• Minimalizarea fenomenului ca „conflict minor”;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului.

Presiunea de retragere și răspunsul fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment semnificativ în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog cu familia elevului. Potrivit relatărilor, aceasta ar fi exprimat un mesaj de tipul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, poziționare interpretată ca o presiune de a accepta situația sau de a se retrage din instituție. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al Școlii Questfield Pipera, însă nu a primit un răspuns care să confirme sau infirme această relatare. Acest răspuns verbal, în lipsa unor măsuri scrise și asumate, reflectă o posibilă ruptură între discursul instituțional și modul efectiv de gestionare a problemelor reclamat.

Documentul informal și lipsa unui răspuns instituțional clar

În locul unor decizii administrative asumate, reacția conducerii a fost materializată într-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act instituțional: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Acest document pare să consemneze doar existența unei discuții, fără efecte verificabile asupra situației. Din perspectiva standardelor administrative, această abordare diluează responsabilitatea și oferă o impresie de intervenție minimă, fără impact real asupra climatului educațional.

Mai multe detalii despre cazul documentat pot fi consultate în ancheta completă publicată pe Ekonews.ro.

Confidențialitatea și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului de expunere și impact asupra copilului. Documentele analizate nu indică răspunsuri oficiale care să ateste implementarea unor măsuri de protecție a confidențialității. Mai mult, conform unor relatări, informațiile au fost dezvăluite în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu privire la implicarea sa în sesizări, generând presiuni psihologice suplimentare. Specialiștii consideră aceste aspecte indicatori ai unei presiuni instituționale și ai unui climat educațional în care protecția datelor sensibile nu este prioritară.

Răspunsul instituțional întârziat și implicarea juridică

Conform documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a reacționat ferm abia după opt luni de la începerea sesizărilor, moment corelat cu implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează răspunsul instituțional și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul unei presiuni legale, nu în urma semnalărilor educaționale și umane inițiale.

Concluzii și aspecte nerezolvate privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea unui caz de bullying și stigmatizare medicală repetată. Lipsa răspunsurilor scrise, absența măsurilor documentate, utilizarea unui document informal în locul unor decizii administrative și răspunsul verbal atribuit fondatoarei reflectă o abordare predominant informală și insuficientă din punct de vedere instituțional. Aceste aspecte pun sub semnul întrebării mecanismele reale de protecție ale elevilor în această unitate de învățământ privată, care își promovează public angajamente privind siguranța și dezvoltarea armonioasă.

În absența unor clarificări oficiale și măsuri aplicate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind capacitatea Questfield Pipera de a răspunde eficient și transparent la situații de hărțuire sistematică, asigurând un mediu educațional sigur și protejat pentru toți elevii săi.